ReVeR
Moderator
Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 262
|
|
ok.... destul cu joaca... povestea adevarata 100% e urmatoarea, fara estetica, doar idee...
7.august.2008 (seara)
trupa la hotel, eu putin suparat si fara chef de nimic... ma duc, ies afara... merg, merg, merg... dau de ea si prietana ei, si fata in fata cu ea ma legan dupa o parte pe alta, o iau sa ne jucam in fata hotelului, radem radem, ii spun sa mergem in parc pentru ca am chef sa merg in parc si ca sa vina cu mine pentru ca si asa probabil no so mai vad niciodata dupa ce plecam de la felix... ooooook, zis si facut, mergem in parc, ne plimbam, ne tinem de mana, povestim unul despre altul, despre viata noastra, trecutul nostru... intrun final, dupa lungi portii de ras, fiecare se duce la hotelul lui...
8.08.2008 (dimineata)
rever: "boak, cum ti se pare raluka?" boak: "daaaa, e f draguta raluka, bagate pe ea, rever"
(ziua)
la strand, ne distram, ne balacim, o vad pe ea... intru in piscina, o tin in brate... vreau so sarut, dar nu nu nu... prietenele ei aveau privirile atintite prea mult asupra mea, ca sa pot sami permit ceva, in orice caz, ma simteam bine in bratele ei... iam spus "come closer" in soapta, dar na auzit... si no kiss, iam dat drumul, dezolat, ma duc sa ma dau pe tobogane, sa mai creasca adrenalina, dar nimic, era deja plictisitor...
(seara)
o sun, iesim in parc... eu imi cumpar o bratara cu trandafiri rosii si albi, si un inel care se roteste... ma intalnesc cu ea, incercam so tin de mana, dar ea era un pic distanta, ma simteam confuz, fff confuz, si trist, nu stiam ce simt, si numi dadeam seama ce o provoca... a inceput sa picure, iar noi ne plimbam, radeam impreuna, si cautam tot felul de poze sa facem... dar starea mea se amplifica cu fiecare secunda... a inceput sa ploua mai tare, eu deja am renuntat la sapca, iam dato ei, sa nu se ude... iam spus ca nu ma simt bine deloc, asa ca iam luat mana si am sarutato pe mana, atunci ea ma luat in brate, si a mers cu mine numai de mana... neam oprit la un restaurant, sperand sa treaca ploaia, ne comandam o cola la fiecare, in tot timpul asta ii povestesc cateva din teoriile mele reverice, si ea ramane uimita... iar eu ii spuneam ca ma urasc pt ca gandesc asa, dar ea era tot mai atenta, si eu ramaneam uimit ca cineva asculta porcariile pe care numai eu sunt in stare sa le aberez... imi spune ca ei ii plac prostiile mele, doar ca sa ma faca sa ma simt mai bine, ii multumesc... ii dau sa citeasca o poezie scrisa de mine in care am incercat cat de cat sa expun starea mea de atunci... poezie intitulata "untitled poem"
Untitled poem @ part 1
In eloquences of misery, I sensed the echoing hopes of the chimeras, So I stabbed your shadow with the back of a needle... I couldnt let go. In a split of a century, I suddenly realised Red seasons were pouring from beneath my skin. You yelled "come back", But the one thousand shards of my cancerous heart Lived still by torture. Underground i falled for a mile, But i sang with unrivaled beauty As shattered columns majesticly rise in my eyes. I lied myself with truths you forever denied.
Ploaia, si mai tare... torentiala... sucul sa terminat... asa ca ma inham sa o duc la hotelul ei, prin ploaie... incerc sa ma grabesc tot timpul asta, tinando de mana... si, mergand pe o carare intunecata, copaci pe o parte, copaci si pe cealalta parte, cu doar un felinar sa ne lumineze formele, ii spun "vreau ca despartirea noastra sa nu fie amara, vrea sa fie dulce amara", ma opresc, o trag de mana, in bratele mele, o privesc in ochi, si dupa o secunda... intre buzele mele si buzele ei nu mai era loc de treacat pentru nici o picatura... o sarutam in ploaie... picaturile care se izbeau de ciment isi oprisera saltul la un pas in aer, lumina felinarului isi curbase bratele umbrite pe trupurile noastre, insectele isi amutisera cantecul, frunzele vegheau atente printre ramuri suspinand de apa... iar pentru noi, in miezul noptii, abia rasarea soarele
...va continua
Modificat de ReVeR (acum 16 ani)
_______________________________________ "learn, evolve & adapt" - by ReVeR
|
|